shea e departe
cu gladiolele ei roz
şi ghiozdanul ei vechi
şi bicicleta ei ruginită
ieri trecea strada pe interzis
ieri erau multe maşini la verde
între timp cineva mi-a lipit electrozi
m-a contaminat cu realitate
între timp cineva a jefuit grădinile
shea e departe
eu sunt demult
ploaia şterge toate
zebrele
shea
li li
la la
aşa cânta un cerşetor de vise
i-am dat un colţ în crâşma mea
___
Copyright Adela Setti
o saltea de paie
cu cearşafuri de cânepă
şi blugii tăi de iarnă pe teracotă
ziarul cu flori de tei puse la uscat în anotimpuri de aur
şi nimeni prin toate colţurile
cu mutra lui smochinită de pânze deşarte
casa asta se surpă încet
ca liniştea sub flux
turnul e încă acolo cu un clopot în dungă
pe terasă amiaza
încinsă ca o piele de şarpe
de sârma asta ghimpată îmi spânzură mie
inima
am uitat să îţi scriu
măsor drumuri lungi cu talpa
câteodată mă prinde cârcelul nopţii de gât
şi adorm pe coastă
aceeaşi din care te-au scos
___
Copyright Adela Setti
nu vreau să ştiu de ce s-a uscat cireşul
prea mulţi fluturi spuneai
mai mulţi decât flori
nici banca aceasta nu vreau să ştiu de ce a plecat
şchiopătând să se mute în grădina
golită de copii, peste drum.
baba nu era ştirbă când veneam pe aici
şi nu mătura din faţa uşii frunze în mai.
felinarul e orb sub nuc.
moşul e surd sub pământ.
iarba e grea sub cirezi
de ceaţă.
nu vreau să ştiu unde plec
şi când
___
Copyright Adela Setti
