także inny

____
Copyright Adela Setti

zidurile nu râd nu cântă nu lăcrimează decât noaptea la ore mici
când locatarii îşi visează mutarea

ca
trupurile
râd
cântă
plâng

când zidurile tac
atunci şi trupul
pe mâneca destrămată
a sufletului

mâinile zeului pline de şanţuri străvechi
îmi croşetează
pe îndelete
bordura

mă
în
che
ie

_____
Copyright Adela Setti

mai demult drumul se făcea strat şi sub strat apele nu se mai auzeau
pietre ascunse înţepau talpa
gardurile casele scădeau cu tot cu cer câţiva centimetri
apoi veneau puhoaiele de sus
înecau totul o vreme vedeai vite pe acoperişuri şi iarba uscată clădind înapoi fâneaţa
fără niciun rost părea osteneala oamenilor în lumea ca un lac de sudoare
verde mâlos

copiii se jucau fericiţi printre zdrenţele primului curcubeu
şi viaţa se usca încet ca un veşmânt de duminică imprimat cu fructe viermănoase
frunzele se scămoşau din nou la soare
drumul se făcea strat şi sub strat apele nu se mai auzeau
tălpile oamenilor îmbrăcau pietre ascunse adânc în carne
gardurile casele se apropiau cu tot cu pământ de zeul culegător
şi el se îndura să strângă puhoaiele în cercuri de stejar

oamenii rătăceau printre zdrenţele primei zăpezi
se făceau nunţi multe şi bătrânii îşi împrumutau trupurile copiilor fragezi
cu tot cu hibe

acum pe drumul acela nu mai trece nimeni
aerul curge fărâmicios ca nisipul strălucitor ca apa
toate-s amestecate cu un soi de vis verde mâlos
nimic nu stă în picioare şi viermii din poame fac nunţi la beţie
zeul culege struguri şi clopote
şi pe mine desculţă

___
Copyright Adela Setti

nu s-a schimbat nimic
nimic
poate doar felul meu de a primi
aceste cuie
acest sânge
această
rădăcină

pentru că se moare
în fiecare zi se moare
şi pe toţi ne aşteaptă
cortina
faptul că unii ştiu
alţii nu
nu schimbă
nimic

poate doar felul meu de a primi
aceste cuie
acest sânge
această
rădăcină

pe tăcute