Oranj
o saltea de paie
cu cearşafuri de cânepă
şi blugii tăi de iarnă pe teracotă
ziarul cu flori de tei puse la uscat în anotimpuri de aur
şi nimeni prin toate colţurile
cu mutra lui smochinită de pânze deşarte
casa asta se surpă încet
ca liniştea sub flux
turnul e încă acolo cu un clopot în dungă
pe terasă amiaza
încinsă ca o piele de şarpe
de sârma asta ghimpată îmi spânzură mie
inima
am uitat să îţi scriu
măsor drumuri lungi cu talpa
câteodată mă prinde cârcelul nopţii de gât
şi adorm pe coastă
aceeaşi din care te-au scos
___
Copyright Adela Setti
Post a Comment
You must be logged in to post a comment.
